Memories lost among sighs ...

BIC :
Deschise ochii şi privi ceasul de pe noptieră . Era încă foarte devreme pentru un om normal , dar nu şi pentru ea . De fapt pentru nimeni din acea academiei , având în vedere programul lung şi încărcat ce - l aveau zi de zi . Deşi era sâmbătă şi majoritatea dormeau , că doar era 6 dimineaţa , Yvonne nu mai putu , aşa că se dădu jos din pat , tălpile ei goale , atingând parchetul rece . Se cutremură scurt şi - şi încălţă papucii de casă , apoi îşi luă capotul pe ea , mergând spre baie . Îşi simţea trupul greu , şi când ajunse în baie , scăpă rapid de haine . Îşi contemplă trupul în oglindă , observând vre - o două - trei zgârieturi pe umeri , nişte vânătăi pe coapse , dar în rest totul era perfect . Aşa cum se aştepta de altfel . Intră în cabina de duş , dar nu stătu mult , ieşind după zece minute . Îşi şterse părul şi intră , înapoi în dormitor , luându - şi lenjeria intimă pe ea . Se îmbrăcă mai apoi cu o pereche de blugi skinny , negri , un tricoul larg alb ce cădea pe un umăr , lăsând să se vadă tatuajul ce arăta că este elevă a Academiei şi în picioare îşi luă converşii albi . Ieşi din cameră , Hell urmând - o şi coborâ scările până la bucătărie . Pe holuri era linişte , dar cum spuneam , se aştepta , având în vedere că era şase dimineaţa . Deschise frigiderul şi luă cutia cu lapte , lăsând - o pe bufet . Se ridică pe vârfuri , scoţând din dulap un castron şi punga cu cereale , iar după ce - şi puse în bolul alb , se aşeză pe pervaz , începând să mănânce . Ploua afară şi nu era o simplă , ploaie de vară , ci mai degrabă o furtună în toată regula , lucru ce o făcu să zâmbească . Ştia ce va face . Va termina de mâncat , apoi va merge la cimitir . De mult nu mai fusese , şi parcă avea un gol în stomac , gândindu - se că neglijase mormânturile părinţilor ei . Termină în mai puţin de un sfert de oră şi după ce spălă castronul , ieşi din bucătărie , mergând spre camera ei . Îşi luă telefonul şi hanoracul , iar după ce se asigură că are bani la ea , ieşi din nou , dar de data asta se îndreptă spre uşa de la intrare . Ajunsă afară , îşi trase gluga pe cap şi începu să meargă încet spre cimitir . Avea ceva de mers , cimitirul aflându - se înafara oraşului , dar nu deranja , astfel reuşind să - şi pună ordine în gânduri . Totul i se părea ciudat , ireal , lipsit de sens de la un timp şi nu îi plăcea starea aceea chiar deloc . Se simţea mult prea ruptă de realitate , iar asta o făcea să fie frustrată . Murmură ceva printre dinţi nemulţumită , şi făcu stânga - n prejur , trecând pe lângă parcul în care venea adesea . Desigur , niciunul nu se compara cu cel al academiei , dar şi ăsta era bun când doreai să scapi de toţi acei elevi frenetici . Zâmbi şters , mai mult de formă , şă - şi continuă drumul , afundându - şi mâinile în buzunarele hanoracului . În mai puţin de o oră ajunse la cimitir , căci se oprise la câteva florării pentru a cumpăra flori şi încă ceva . Privi cu nostalgie pietrele funerare şi pozele părinţilor ei . Dintr - o dată , realiză cât de singură era de fapt şi se cutremură . Lăsă trandafirii jos , sub micuţa " cupolă " ce proteja lumânările şi florile de vremea rea de afară şi privi poza mamei ei , apoi a tatălui .
- Îmi lipsiţi ! Doar atât şopti , apoi se aşeză jos , strându - şi picioarele la piept . Îşi lăsă capul pe genunchi şi trase aer în piept , stând acolo , asemeni unui copil mic , ce fusese certat de părinţi , nepăsându - i vreo clipă de faptul că ploua torenţial şi ar fi putut răci .

Multi treceau aici sa-si planga cele mai apropiate persoane care le-au fost in viata lor, isi varsau minute in sir lacrimile amare si suferinta domina intreg locul. Pentru Hibari era altfel. Desi trecutul sau fusese unul nenorocit, cu parinti ce nici nu-si meritau acest titlu, brunetul veni in locul in care cei doi isi duceau somnul de veci, cel putin asa parea. Ei erau tocmai in fundul Iadului. Stia ca si el va ajunge acolo, caci era demon.. unul dintre ei. Ii ura pentru faptul ca ii ascunsese atatea lucruri, ca i-ar fi vandut sufletul diavolului. Niciodata nu a plans de pe urma lor, nu le ducea dorul. Sustinea ca viata lui ar fi fost mai linistita daca l-ar fi abandonat cine stie pe unde decat sa fi trait alaturi de el.
Acum le privea crucile absent, cu mainile in buzunarele blugilor si ramase neclintit pentru minute in sir.

Am deschis lent ochii, privind tavanul alb si strain, nu ma aflam in camera mea dar nu ma mai mira deloc acest lucru. M-am ridicat in fund, lasandu-mi degetele subtiri si lungi sa-mi alunece printre suvitele de par ciufulite, ma durea putin capul pentru ca bausem si ceva chestii nu prea sanatoase noaptea trecuta. Am observat apoi ceasul scump atasat de incheietura mea, surprins in primul moment dar apoi un zambet ironic mi se intipari in coltul gurii, era bineinteles un alt cadou de la tipa cu care intretinusem relatii sexuale in urma doar cu cateva ore. Eram inca obosit, dar nu mai aveam chef sa stau in hotelul ala singur, imi pierise chiar si somnul desi era o ora mult prea matinala pentru mine. Am lasat un oftat sa-mi scape printre buze, parasind suprafata moale a patului si analizandu-mi fugitiv trupul, numarand cateva semne in zone destul de vizibile, dar nu ma deranjau in niciun fel, stiam ca tipa e posesiva, dar atata timp cat curgeau banii nu aveam ce comenta.
Mi-am invartit privirea prin camera cautandu-mi hainele, am gasit perechea de bikini negri aruncata prin pat, tricoul de o nuanta movalie era agatat de lustra si blugii zaceau pe podeaua rece, am inceput sa rad, pe o parte din cauza amuzamentului dar avea si o tenta isterica, Mi-am strans lucrurile, imbracandu-ma rapid cu ele.
Am mers in dreptul ferestrei sa vad si eu cum stateau lucrurile si ce fel de vreme era pe afara, nu am vazut ceva tocmai frumos pentru ca era furtuna, dar asta in niciun caz nu ma speria ba din contra ma excita, iubeam adrenalina pana la urma. Am urmarit picaturile mari ce se loveau brutal de asflat, nu le puteam auzi inca, geamul fiind inchis si izolarea fonica ireprosabila.
Am deschis usa, pasind pe holul gol in totalitate, nu ma miram avand in vedere ca era in jur de sase dimineata si sambata, nu avea nimeni motiv de graba. Am luat liftul coborand la parter si parasind blocul. Doar ce am pus cativa pasi afara ca am si simtit picaturile reci si mari atacandu-mi trupul fierbinte. Am mers aiurea prin oras, fara vreo destinatie stabilita, lasam doar soaptele ploii sa ma conduca, imi placeau acest gen de zile, erau atat de melancolice si de asemenea slabiciunea mea, dar imi inspirau atata dependenta.
Am trecut prin fata cimitirul si chiar priveam intr-a acolo, afirmand usor din cap, locul ala era perfect pentru un nebun ca mine, as fi aratat destul de straniu in acele imprejurari, dar nu puteam rata o intalnire cu mortii. Am lasat din nou un zambet rautacios sa-mi brazdeze fata in timp ce inaintam spre taramul de dincolo.
M-am plimbat printre mormintele ce ar fi fost prafuite daca acea apa nu ar fi spalat urmele lasate de timp asupra lor. Am citit trecator inscripitiile de pe ele, fara sa dau prea mare importanta, era pur instinctual. Am observat o cruce mai inalta si am sarit aterizand pe ea, avantajele de a fi mutant erau dragute, puterea mea fizica imi fusese de asemenea alterata. M-am asezat in fund, privind spre cer, lasand stropii sa cada in abdudenta lor pe chipul meu.
-Dar pacatele mele nu vor fi niciodata spalate! am replicat ironic, amintindu-mi un cantec,

Nu vărsa nicio lacrimă . Nu , nu , pentru că nu avea de ce . Nu avusese ea relații prea bune cu ai ei , dar totuși uneori le mai simțea lipsa , ca fiecare adolescent dificil din zilele astea . Evident , ea nu era o adolescentă , deși arăta ca una . Clătină scurt din cap , într - un mod lipsit de vlagă , și - și ridică privirea groaznic de albastră spre cerul negru , simțind cum picăturile mari se loveau cu violență de chipul ei alb . I se părea ireal , și dacă stăteam să gândim prin absurd , așa și era . Printre oameni normali , ea era un mit , ceva care nu ar fi trebuit să existe . Pufni enervată și în câteva clipe fu în picioare . Își simțea sângele clocotind în vene și lipsa hrănii pe o perioadă lungă de timp , parcă își spunea cuvântul . Le aruncă o privirea disprețuitoare celor doi care își făceau somnul de veci sub picioarele ei și se întoarse pe călcâie . Își dădu părul pe spate , renunțând rapid la hanoracul negru , ce parcă o încingea mai tare . Îl aruncă undeva ... undeva . Nu știa unde mai exact , și nici nu - i păsa . Simți imediat după aceea două prezențe străine și privi curioasă , cu o urmă de intrigare în jur .
- Cine naiba mai bântuie pe aici la ora asta ? murmură ca pentru ea .

Brunetul o privi discret cu coada ochiului, nu se urni din loc nici o clipa. Ii simtea starea, nu avea ce sa-i faca.. nu era om. El era o fire tare calma, iesita din cale-afara .. cu greu il puteai scoate din sarite sau depindea de felul cum sau mai degraba ce ii spuneai. Isi muta privirea pentru cateva secunde asupra celuilat, si inchise ochii.
- Probabil acelasi motiv ca si tine.. ii raspunse pe un ton profund tanarul, neclintindu-se nici atunci din loc.

Îşi îndreptă privirea spre cel care vorbise , şi - l analiză scurt , curioasă .
- Eşti sigur ? Poate nu avem motive comune , spuse calmă , cu tonu - i cald ca de obicei . Poate avea dreptate sau poate nu . Cine ştie ? Nu ea , căci nu se cinuia să afle , deşi putea . Trase aer în piept şi ochii ei deveniră pentru câteva clipe roşii , semn că - şi folosea puterile de Shinigami . Nu - i putea vedea data morţii , fiind demon , dar numele i - l aflase rapid . Surâse finuţ , trăgând aer în piept .