Hate you.

O zi nouă, mai plictisitoare decât oricare alta. Miku ieși să se plimbe prin parc cu rolele. Era îmbrăcat cu niște blugi de culoare închisă, un tricou negru pe care era imprimat un emoticon și pe deasupra o bluză de training albastră, neîncheiată. Se plimba încet pe margine, având grijă să nu lovească pe cineva. Era singur, avea niște bani la el și se opri să-și cumpere o vată pe băț.

Se plimba îmbrăcată în fusta ei de blug scurtă şi un tricou lung , mov , care o acoperea . Botinele cu toc înalt pe care şi le alese era foarte comode , dar nu se putea mişca foarte repede în ele . Ziua era un tare frumoasă , aşa că se aşeză pe una dintre băncile din centru , privind în jurul ei . Nu părea foarte agitată lumea care bâzâia în jurul standurilor cu dulciuri . Pentru o secundă îi părea rău că ea nu putea mânca aceiaşi mâncare ca şi oamenii .

Își cumpără o vată pe băț roz apoi se îndreptă spre o bancă goală, dar se așeză o fată exact înainte să se apropie. Oftă și totuși se duse să se așeze. Era destul de obosit, chiar dacă nu merse mult. Se puse lângă ea, o privi scurt apoi îî zâmbi.
Bună. o salută și luă puțin din puful dulce.

Jessicka se uită la el zâmbitoare . Faţa tânărului de lângă îi dădea un aer tât de tineresc şi copilăros încât nu se putu să nu chicotească uşor , privindu - l cu ochii ei de safir .
" Bună ! " zise ea zâmbind larg şi dulce către el .
Întinse âna ei albă , continuată de degetele subţiri de pictor şi se prezentă :
" Eu sunt Jessicka ! "

Îi prinse mâna după ce își mută vata ca să nu o murdărească apoi se strâmbă ușor.
Mă bucur să te cunosc, Jessicka spuse zâmbind apoi își întinse ușor picioarele și le ridică un pic, adr rolele erau pre grele. Oftă plictisit și privi printre copaci cerul.
. Eu sunt Miku. spuse și își întoarse capul spre ea.

Jess zâmbise uşor către el , şi îşi retrase mâna . I se părea tare drăguţ tânărul care stătea lângă ea . Îşi duse mâna la geantă şi scoase din ea un aparat mic foto argintiu . Îl îndreptă spre Miku şi spuse :
" Şi eu la fel . " Zâmbise dulce . " Sper că nu te superi dacă îşi fac o poză , nu ? " întrebă ea .

Dădu din cap în semn că nu, el iubea să facă sau să i se facă poze. Zâmbi dulce și scoase limba la fată repede apoi își trecu mana prin părul său roșcat pentru al da pe spate. O privi scurt pe rozalie și zâmbi fără să se poată abține.

Jessicka îi făcu două poze , în timp ce îşi aranja părul şi când terminase . Lăsă aparatul jos şi i - l întinse .
" Să îmi spui dacă îţi plac ! " zise ea pe un ton foarte senin , zâmbind în continuare .
Îşi trase picioarele pe bancă , aşezându - se turceşte cu faţa la tânăr . Nu se putea abţine să nu zâmbească atunci când îl vedea atât de copilăros .

Mâncă ce mai rămase din desert (care nici el nu știa cum de-l terminase așa repede) , se șterse pe degete cu un șervețel umed și luă aparatul. Privi pozele și zâmbi.
Perfecte. spuse scurt și îi făcu o poză rozaliei.

Jessicka zâmbise în continuare şi întinse mâna după aparat după ce Miku îi făcu o poză .
" Mă bucur că îţi plac ! " spuse ea , zâmbind uşor către el .
Îşi mişcă unul dintre picioare , căci tocul botinelor o incomodau puţin . Oftă uşor şi rapid , revenindu - şi rapid la zâmbet .

Se aplecă și își strânse ușor rolele apoi se ridică în picioare.
Te plimbi? o întrebă copilăros pe fată afișând un chip de cățeluș, dar își reveni repede și chicoti scurt.

Îşi puse picioarele pe cimentul rece şi începu să meargă agale drept în faţă . Se opri când văzu că Miku nu o urmează .
" Haide , ce mai aştepţi ? " întrebă ea , privindu -l plină de simpatie pentru un băiat pe care l -a cunoscut acum cinci minute .

Se trezi din somn și o privi pe fată. Se duse după ea , apoape să cadă, dar reuși să se prindă de ceva, o creangă de copac...
Iauch... cât pe-aci. spuse și râse încet. Se duse lângă fată și dădu ușor din umeri.

Jessicka râse încet de el , dar continuă să meargă la pasul ei încet când tânărul ajunse lângă ea .
" Şi ... Câţi ani ai ? " întrebă ea ca o făcătură , pentru că ea în mod cert nu putea să îi spună vârsta ei adevărată .

Numără scurt pe degete apoi clipi de câteva ori, inocent și copilăros.
- Șapte..sprezece, spuse și scoase limba la ea. Dar tu? o întrebă la rândul său și continuă să meargă încet, chiar dacă îi era un pic mai greu.

Jess îi zâmbise şi mări puţin viteza ştiind că lui Miku îi era greu să ţină pasul cu ea.
" Fac nouăsprezece în toamnă . " răspunse ea , minţind cu neruşinare . Totuşi , după acei muţi ani în care a minţit era aproape imposibil să spui când minte şi când nu .

Se strâmbă și grăbi și el pasul. o luă pe fată de mână și o trase să-și ia ceva dulce de la un magazin care nu era departe. Îi zâmbi și se opri.
Părul e roz natural? întrebă curios și ceru două înghețate cu cacao pe care le primi imediat.Una i-o puse în mână fetei, semn că nu ar accepta un refuz.

Jessicka ţinea îngheţata în mână şi o privea cu dubii. Să rişte să mănânce sau ... Ce să îi facă . O duse la gură şi o linse puţin . Avea gustul dulce şi bun , mult mai bun decât orice altceva .
" Hmm ... ? Ah , da , e natural ! " spuse zâmbind .

Dădu din umeri , își desfăcu înghețata și mușcă încet din ciocolata care o învelea. Închise ochii și zâmbi larg, ca un copil mic și apoi se învârti de câteva ori.

Îl privi zâmbind larg . Şi ea făcea aceleaşi lucruri stupide , iar acum , când se uita la el , păreau atât de copilăroase încât parcă erau doar pentru copii aceia mici.

Începu să se plimbe, în timp ce-și mâna înghețata. Își întoarse capul pentru a o privi pe fată și zâmbi.
Hai, nu sta acolo ca o statuie. Scoase limba din nou și privi apoi cerul.

Se mişca atât de greu şi absurd de încet încât îi venea să se înjure . Lăsă îngheţata în jos , nevrând să mai guste . Ştia că acesta era efectul pe care mâncarea omenească îl avea asupra ei . Nici să zâmbească nu îi mai venea .

O privi ciudat și întinse mâna spre ea, o trase repede și clipi de mai multe ori și își duse mâna în păr.
Ai pățit ceva? o întrebă și se lăsă pe vine. Căscă și ridică puțin capul să o poată vedea.

Jessicka a dat din cap şi a schiţat un zâmbet . Rosti un nu chinuit şi porni după el încet şi cu greu . Îi trebuia totată voinţa ei ca să nu se arunce pe jos .
" Ne ... Putem aşeza undeva ? " întrebă

Dădu afirmativ din cap și o luă de mână. Miku a tras-o după el până la o bancă din apropiere și îi zâmbi.
Gommene. Trebuia să-mi dau seama, spuse și-i zâmbi ușor melancolic. Se așeză pe bancă și privi oamenii care se mișcau de colo-colo.