Let it go

Miura alerga pe străzi de cine-ştie-când. Se pierduse, de fapt şi acum nu mai avea nici cea mai mică idee pe ce stradă ar trebui să o ia sau pe cine să întrebe, căci se înegurase şi părea că doar ea şi maşinile se mai aflau în acele locuri stranii. Mda, îi era frică de întuneric.
Şatena trase aer adânc în piept şi îşi umflă obrajii, uitându-se în jurul ei atentă.

~ Sirius ~

Sări de pe balconul unui apartament , aterizând perfect în picioare pe stradă şi privi în jur , lipsit de chef . Îşi ciufuli părul negru şi trase aer în piept , apoi îşi afundă mâinile în buzunerele blugilor , începând să meargă încet , cu paşi mici şi relaxaţi . Nu avea probleme cu zona aceea , cunoscând - o ca în palmă , deci nu - şi făcea griji că s - ar putea pierde .

Mirua alergă până la tânărul necunoscut, aşezându'şi mâna pe umărul lui. Trase aer adânc în piept şi îl privi cu ochii mari, strălucitori.
- Awm, iartă-mă ! Dar m-am pierdut şi erm...ai vrea să mă ajuţi să găsesc parcul englezesc ? clipi de câteva ori, înghiţind în sec şi îşi duse mâinile la spate.

Îşi întoarse privirea spre fată , uitându - se calm la ea , fără a schiţa vreun gest şi o analiză rapid . Dădu din umeri . Nu era ocupat şi atâta vreme cât o putea ajuta , de ce nu ?
- Sigur , spuse scurt şi la obiect , jocea lui groasă , răsunând pe strada pustie . Tuşi de câteva ori , simţindu - se răguşit .

- Oh, vaai ! Îţi mulţumesc mult-mult ! îşi arcui şatena buzele într-un zâmbet larg şi îl prinse uşor de braţ, trăgând aer adânc în piept, apoi clipi de câteva ori , fiind ceva mai senină.

Zâmbi uşor şi o trase uşor spre el , cât să o simtă , pentru că , ei bine , aşa era obişnuit .
- Eu sunt Sirius , încântat , spuse calm , de data asta vocea lui sunând ceva mai temperată . O privi în ochi , analizând - o câteva clipe . Era drăguţă , nu putea spune nu .

Îşi ridică privirea către tânăr , dându'şi seama tocmai acum că el era singurul care nu o luase drept o obsedată-ciudată-nebună-lunatică-idioată-pierdută-fraieră., căci aşa mai întrebqase vreo zece persoane, dar toate îi dăduse..."verdictul" cel mai simplu "nu ştiu, tu de ce ai venit singură?" .
Îşi păstră zâmbetul acela copilăresc, micuţ şi tare inocent, ce o făcea să pară atrăgătoare plus privirea ei albăstruie, intensă şi profundă.
- Miura...încântată ! se prezentă apoi şi îşi lăsă capul pe pieptul lui, căci nu ajungea la umăr decât dacă se ridica pe vârfuri.

Zâmbi și îi încinjură umerii cu brațul , strângând - o ușor lângă el . Își ciufuli părul cu mâna liberă și privi cerul absent pentru câteva clipe .
- Cum de ai ajuns pe aici singură ? Zona aceasta este periculoasă pentru o fată mai ales dacă e singură , spuse și o privi calm .

- Dar ştiu să mă apar ! Erm...păăăi...sincer, nu ştiu. Am luat-o pe mai multe străzi, am traverstat, am trecut pe lângă trei parcuri, am mers prin suburbii...şi am ajuns aici ! râse cristalin, genul acela de râs al unui copil mic, adorabil şi molipsitor, apoi îl privi pe tânăr senină.

Râse scurt când aceasta vorbi și o privi calm ,
- Altă dată ai grijă căci ai putea să pățești ceva și nu am vrea să se întâmple așa ceva , nu ? întrebă cu tonu - i cald și fermecător , clipind de câteva ori .

- Nu, nu am vrea ! clătină uşor din cap şi se crispă când vântul începu să bată mai tare, ciufulindu-i părul, dar făcând'o în acelaşi timp şi să tremure discret. Şatena se strâmbă şi se dădu mai aproape de tânăr, fiindu-i frig.

O simți tremurând și se opri pentru câteva clipe , dându - și hanoracul jos . I - l puse pe umeri și zâmbi blând , trăgând - o din nou aproape de el , pentru a o feri de vântul rece . Nu îi era frig , având temperatura trupul mereu mai ridicată decât ceilalți , deci vântul îl ajuta să se mai răcorească .

- Oh...oh, mulţumesc ! zâmbi timidă Miura şi îşi aşeză mai bine hanoracul, clipind de câteva ori. Se uită la Sirius senină şi după la drum.

- Nu ai pentru ce . Mă bucur că te - am putut ajuta , spuse și zâmbi dulce , privind câteva clipe în jur . O trase ușor după el , pentru că știa că nu mai era mult până în parcul unde dorea fata să ajungă . Și ce faci în parc la ora asta ? întrebă calm .

- Oh, dar nu vreau să mă duc în parc, dar pe acolo e apartamentul pe care mi l-am cumpărat şi din nefericire nu mi-am ascultat prietena când mi-a spus strada ! se îmbujoră delicat, muşcându-şi buza şi surâse uşor, inspirând adânc, apoi îi zâmbi dulce.

- Oh , am înţeles . Scuză - mi totuşi curiozitatea , spuse şi surâse , privind - o atent . Îşi trecu mâna prin părul lui negru , destul de ciufulit , aranjându - l cât de cât .

- Oh, dar nu e nimic ! chicoteşte delicat tânăra şi îl privi senină , printre gene .

- Perfect , atunci , spuse şi o sărută scurt pe creştetul capului . Nu ştia de ce , dar avu impulsul să facă asta . Îmi pare rău , spuse şi trase aer în piept . De fapt nu - i părea , dar totuşi , trebuia să zică ceva .

Când o sărută, şatena mări ochii şi icni fără sunet, muşcându'şi delicat buza inferioară.
- Nu e nimic ! Şi totuşi, de ce ţi'ar părea ? se uită la converşii ce'i purta, continuând să îşi muşte buza.

- De fapt am minţit . Nu - mi pare . Am vrut să fac asta , spuse şi chicoti slab , trăgând - o mai aproape de el . Îşi trecu mâna prin părul ei , privind - o .