Son of a gun.

Noaptea, undeva pe la miezul noptii, Rokudo pasi linistit pe iarba deasa dintr-un cartier demult parasit. Brunetul privea indelung cladirile ce stateau sa cada chiar in urmatoarea secunda, dar ceva il fascina la acel peisaj. Isi indrepta fara doar si poate pasii intr-acolo, aparand intr-o secunda in fata unei case ce parea bantuita dupa parerea omenirii, dar nu era, chiar daca avea un aspect sinistru.

Mirua se afla în acea casă. Deschise uşa de la intrare, dorind să iasă. Se auzi un sunet scârţâit, enervant şi şatena îşi arcui sprâncenele, scâncind fără sunet.
- Oh, la naiba...murmură tânăra şi înghiţi în sec, ieşiind afară. Îl privi pe Rokudo cu ochii mari, clipind de câteva ori.

Rokudo o privi inexpresiv pe moment, ducandu-si linistit mainile in buzunarele pantalonilor albi pe care-i purta. Ii dadea un aer placut, pielea lui fiind la fel de alba, poate mai alba de atat.
- Buna..? isi arcui incet o spranceana, privind-o atent.

- Awm, bună ! îl salută timidă Miura, privindu-l cu ochii mari, uşor speriată. Se apropie de el cu paşi micuţi, obrajii ei fiind "în flăcări" . Îşi trecu limba peste buze şi trase aer adânc în piept, fluturând de câteva ori din gene.

- Ce-ai patit? se uita Rokudo ciudat la ea cand ii zari gesturile. Isi muta apoi privirea catre cladire, deschizand usa mai bine si facu un pas in fata.

- Nimic, nimic ! îi răspunse şatena, clătinând usor din cap. Erm, e frumos înăuntru, deşi e cam întuneric... îşi strâmbă slab buzele, îndreptându'şi privirea albăstruie spre clădire.

- Esti demon, n-are trebui sa te strambi cand auzi de intuneric.. ii spuse Rokudo in timp ce pasi in cladire fara nici o retinere.

- Da, ştiu că nu ar trebui ! Dar nu îmi place, îl urmă Miura cu paşi finuţi, uitându-se în jurul ei şi apoi se uita la Rokudo calmă,.

- Daca nu-ti place, de ce mai intri? Abia ai iesit! o privi inexpresiv peste umar Rokudo, apoi se uita iar spre drumul sau, pasind calm prin acea casa.

- Nu îmi place întunericul, dar clădirea asta da ! Aici stăteam într-un timp, clătină din cap şi luă o lumânare de pe masă, aprinzând'o. Îl privi atentă pe Rokudo şi după se uită calmă în jurul ei.

- Ce tot faci? se incrunta atunci Rokudo si ii stinse imediat lumanarea, facand-o sa dispara. - Daca nu-ti place, stai afara! Strici totul cu... lumina aia a ta! ii spuse brunetul cu un mic strop de raceala, caci il enervau astfel de manifestari. O data ce erai o creatura a noptii, i se parea patetic sa-ti fie frica de intuneric o data ce traiai in asa ceva.

- Iartă-mă, murmură şi lăsă lumânarea stinsă undeva pe o masă. îşi lăsă privirea în jos, în timp ce îl urma liniştita pe Rokudo. Înghiţi în sec, trecându-şi limba peste buzele rozalii, apoi se uită la converşii ce îi purta.

- Acum ce e? o intreba la fel cand o simti, urcand acum linistit niste scari pentru a ajunge la etajul acelei case.

- Nimic, raspunse Miura si continua sa se uite in jos, urmandu-l pe tanar fara sa se impiedice.

Rokudo nu mai spuse nimic, doar isi vazu linistit de drumul sau. Cum ajunse la etaj, patrunse in unele camere si cerceta imprejurimile cu privirea. Din cand in cand mai dadea cu piciorul la anumite lucruri, din plictiseala probabil.. sa vada daca rezista mai mult sau mai putin.

Miura privi atenta podeaua, pasiind cu grija caci o auzea cum scartaie sub pasii ei, iar ea era genul acela de om micut, scund si dragalas, nu depasise un metru saizeci.
Zambi incet si isi ridica privirea spre Rokudo, apoi se uita in jurul ei.

Rokudo trecu pe langa ea linistit, intrand si in alte camere. Din cand in cand isi arunca privirea afara din cauza vantului ce se pornise, semn ca se apropia o mare furtuna. Totul era pe placul brunetului, desi nu spera ca acea noapte sa fie chiar asa.

- O să fulgere ! ciripii Miura pe un ton de copil foarte-foarte-foarte fericit, de parcă îşi primise acadeaua. Râse uşor şi clătină din cap, mergând după Rokudo, în timp ce se uita curioasă în jurul ei.