Something in the way.

Seara, in jurul orei 21:40. Localul tatalui sau avea sa se inchida cat de curand. Era un chin pentru Rin atunci cand trebuia sa-l ajute de fiecare data, dar cel putin asa isi mai ocupa timpul cu ceva, plus ca avea de unde sa-si scoata si cativa bani de buzunar. Nu era lipit pamantului, dar nici din cale-afara de bogat, avea exact cat sa-si poata permite orice om obisnuit... desi el nu era un om. Cand se gandea ca tatal sau ii ascunsese adevarul atatia ani de zile, se enerva iar si iar... dar nu avea ce face, isi accepta soarta si mergea mai departe.
In sfarsit, isi termina treaba de incarcat marfa la restaurant si servit clientii pe de alta parte. Avea sa-si petreaca acea seara cine stie pe unde, nu tinea cont dar vroia sa iasa, sa manance, sa bea si multe altele ce aveau sa-i treaca prin cap. Isi arunca sortul negru de la gat si iesi in fuga din acel local ce nu-l inghitea nici o secunda, apoi urca pe skateboard si se indrepta unde vedea cu ochii, undeva pe la periferia orasului. Cum se opri, isi lua skateboard-ul in mana si-l arunca in rucsac, uitandu-se in stanga si in dreapta dupa un local oarecare.

Irine ,

Tânăra se plimba pe străzi fără rost, căutând un local în care ar fi trebuit ăs mănânce şi ea ceva normal . Zâmbise uşor către un tânăr care trecuse pe lângă ea . Se întoarse pe călcâie , hotărând brusc că avea să îl urmărească . Porni după el fără nici un regret. Îi plăcea reflexia părului lui brunet în lumina lunii . Zâmbise din nou în tăcere , fugind mai aproape , ca să nu îl piardă în mulţime .

Cum in acea clipa dorea sa profite de orice, cauta din priviri un local oarecare dar nu gasi. Isi lasa usor capul pe spate si isi umfla obrajii, asezandu-se turceste pe iarba si incerca sa se linisteasca. Se putea citi clar pe chipul lui nerabdare, entuziasm pentru absolut orice, dar uneori toate acestea puteau insela. Dar in acel moment, nu.

Tânăra îl văzu cum se aşează dezamăgit pe iarbă şi veni lângă el . Se aşeză în faţa lui şi zâmbi . Se gândi că o va considera ciudată , dar asta era ultima ei grijă . Întinse mâna spre el şi se prezentă :
" Eu sunt Irinne . "