Find me in Wonderland .

~ Veronique ~

Stelele cerului se irosiră din albastrele adâncuri şi legând frazele lor de argint , desfăşurară încă o dată pământului scriptura lor cea fără tâlc . Lacul , copil nepăsător , gângurea povestea lui de munte şi înşira pe firele - i de apă luminile de sus . Veronique , privea tăcută cum apa îşi croia drumul cu o uşurinţă nebănuită şi dispărea după un şir de copaci mari . Era linişte în jurul ei , dar de fapt nu era . Totul era în contradictoriu de la un timp .
- Liniştea dinaintea furtunii , spuse cu glasu - i spart şi schiţă un mic zâmbet . Se întinse pe iarbă , nepăsându - i că era era îmbrăcată doar cu o rochiţă neagră cu albastru , subţire , iar afară bătea vântul . Oricum , sângele - i era rece , aşa că nu - şi făcea griji .

- Adevarat...,o completa roscatul apropiindu-se de ea usor cu mainile in buzunar. Schita un zambet mai sters dar totusi fermecator. Ce faci aici? se lasa pe vine pentru a fi la nivelul ei.

Îşi îndreptă privirea spre cerul negru , privind fermecată luna roşiatică . Tresări scurt auzindu - i glasul şi se ridică în fund , îndreptându - şi privirea roşie spre el .
- Admir peisajul . Fermecător , nu - i aşa ? întrebă surâzând delicat , şi - şi trecu degetele albicioase prin părul alb .

- Foarte...,isi muta si el privirea spre cer aparandu-i in mana un trandafir de un alb imaculat. Deodata isi lasa capul in jos cu privirea atintita spre trandafir si il intinse fetei. Poftim...

Îl privi printre gene şi surâse fermecător , luân trandafirul din mâna băiatului .
- Merci , spuse şi îl mirosi , apoi îl privi calmă , trecându - şi vârfurile degetelor peste petalele lui delicate şi catifelate .

- Nu ai pentru ce. adauga aceasta lasandu-se pe spate si cu mainile sub cap. Inchise ochii pentru cateva clipe ascultand bataia vantului printre frunze.

Îşi strânse picioarele la piept , privindu - şi chipul reflectat în apa cristalină a lacului . Aceieaşi ochi roşii ca întotdeauna ce reuşeau să îi îngrozească pe mulţi . Oftă imperceptibil , sunţiindu - şi buzele roşiatice .

- S-a intamplat ceva? intreba pe un ton sumbru dar calm fara cu vreo expresie pe chip. Ramase in aceasi pozitie, muscandu-si la un momentdat buza inferioara.

- Nu . Doar mă gândeam , spuse şi îl privi cu coada ochiului , schiţând un mic zâmbet în colţul gurii . Trebuia să se hrănească , căci se simţea puţin slăbită .